sâmbătă, 14 septembrie 2013

Sibiu la pas!



De ce am ales Sibiul?


E greu de spus. E un oras care mi s-a pus la suflet si de foarte mult timp vroiam sa il vizitez, dar mai mereu apareau, sa zic asa “obstacole”. 

Aceasta escapada nu a fost planuita, chiar deloc. Totul a venit asa, spontan. Mergem la Sibiu? Ok, hai!
Zis si facut.

Cu ajutorul google-lui am rezolvat cazarea, am luat bilete pentru tren si, uite asa, vineri dimineata la ora 5:00 ne aflam in tren spre Sibiu.
Mare bucurie, mare care s-a lasat cu emotii din cauza vremii. Cu cat ne apropiam cu atat norii erau tot mai grei si amenintau a ploaie. Sa ajungem noi la Sibiu si sa nu tina vremea cu noi? Nu se poate asa ceva! Cu degetele incrucisate am sperat pana in ultimul moment. Cred ca functioneaza, pentru ca la noi chiar a mers. Cum am pus piciorul in Sibiu a inceput sa apara soarele de dupa nori.

Ajunse la pensiune am fost intampinate de gazda cea mai mica :)


Din cate ne-a povestit doamna de la pensiune despre el: il cheama Bobita si a fost luat de pe strada, spalat, ingrijit, dus chiar si  la coafor. Oricum era foarte simpatic si prezent de fiecare data.

Si uite asa ne-am incaltat cu cei mai confortabili pantofi si am pornit la pas spre centrul vechi. Cateva ore bune ne-am plimbat pe stradutele inguste si intortochiate, care sunt atat de pline de istorie si cand te gandesti de cati ani sunt batucite. Daca inchizi ochii pentru o secunda in toata agitatia si zgomotul din jurul tau parca poti auzi tropotul produs de copitele cailor pe pavajul strazilor.




Ne-am bucurat de acei ochisori de pe acoperisul caselor, care de fiecare data parca ne urmareau sau priveau plictisiti la aparatul foto.





Dupa ce am strabatut la pas stradutele intortocheate si am urcat si coborat trepte ale caror numar l-am pierdut la numarat, am ajuns la Turnul Sfatului din Piata Mica. La baza Turnului se afla un domn foarte simpatic unde poti plati 2 lei pentru a urca pana in varf. Dupa scarile spirala ajungi in sfarsit. Pe moment esti prea ocupat sa iti tragi sufletul pentru a te putea bucura de peisajul care se afla in fata ta. Parca toti ochisorii de pe acoperisurile caselor si-au indreptat privirile spre noi.





Incet, incet se simtea atat oboseala de pe drum cat si orele petrecute ratacindu-ne” pe stradute.
Inca de cu seara aveam stabilit obiectivul pentru a doua zi : Muzeul Satului

Pensiunea unde am stat este foarte bine plasata, se afla undeva la jumatatea traseului dintre Muzeul Satului si Centrul Vechi. Asa ca in dimineata urmatoare ne-am trezit cu forte proaspete si pornite sa vizitam Muzeul.

Inca de la inceput va pot spune ca de la intrarea in Muzeu mi-a atras atentia agitatia facuta de mirese J. Cred... nu, nu…sunt sigura ca in acea zi am vazut cele mai multe mirese. Prin parcul pe care-l vizitam, miresele cu tot alaiul lor apareau ca ciupercile dupa ploaie. Fara sa exagerez pot spune ca am vazut in jur de 8 mirese.

Ei bine, sa revenim la Muzeu care este mult mai interesant. Ai nevoie de cel putin jumatate de zi pentru a-l vizita. Se intinde pe 96 de hectare si are aproximativ 10 km de alei, de-a lungul carora se gasesc in jur de 300 de cladiri, deci ai ce vizita. 





Pentru a te putea bucura de fiecare in parte, trebuie sa intri, sa simti mirosul, sa atingi. Asa ai ocazia sa afli unde si in ce conditii au trait, din ce mestesuguri isi castigau traiul cei din urma.











Pe parcursul acestei vizite poti sa iti odihnesti picioarele pe bancutele aflate in fata caselor sau de pe marginea lacului, rontaind cate ceva, bineinteles ca nu singur, ci cu ratustele de pe lac.


Dupa cateva ceasuri bune, ne-am indreptat spre cazare pentru a o lua din nou din loc. De data aceasta spre centru, pentru a vedea Sibiul si noaptea. Se vedea ca era weekend, agitatie, multi turisti rataceau, admirand cladirile luminate. Parca nici ochisorii nu aveau somn si erau atenti la tot ceea ce se intampla in jurul lor.

Si uite asa vine duminica, ultima zi pe care o petrecem in Sibiu. Cum oboseala si-a spus cuvantul, fara sa vrem ne-am trezit mult prea tarziu, asa ca am mai dat o ultima tura de centru pentru a achizitiona suveniruri pentru cei dragi.


Pe nesimtite s-a apropiat ora plecari si ne-am indreptat cu pasi marunti si regrete spre gara, dar cu amintiri  placute si speranta ca intr-o zi ne vom intoarce.

Este un oras care merita vizitat !

vineri, 7 iunie 2013

BRIOSE CU CIRESE



Ca tot e sezonul cireselor, m-am gandit ca in acest weekend sa ma rasfat.

Anul trecut pe vremea aceasta nu eram asa “obsedata” de briose si nu am reusit sa fac si aceasta combinatie. Ei bine, am reusit anul acesta  si sunt foarte incantata. Cu siguranta am sa mai repet reteta.

Cat despre reteta!? Hmm… De cate ori pe luna fac aceasta reteta am ajuns sa pun totul dupa ochi. La mine nu prea tine de gramaj. Asa ca va povestesc cam ce am pus eu in aceasta reteta. E foarte simpla.

  • 2 oua intregi
  • 1 zahar vanillat
  • 3 linguri (rase) de zahar
  • unt (cam cat 2 nuci)
  • lingurita praf de copt
  • faina
  • cirese

Cum procedam?
Intai de toate pornim cuptorul si pregatim tava pentru briose.
Batem bine ouale, adaugam zaharul si batem in continuare. Topim untul si turnam peste compozitie. Punem praful de copt si amestecam. Adaugam ciresele – ei bine aici e cu cantec, daca iti plac mai multe cirese pui, daca nu, nu. Eu am pus destul de multe si membrii familiei au comentat ca sunt prea multe. Asa ca las la latitutinea  voastra cate cirese puneti. Adaugam ciresele si faina. Intr-un final punem compozitia in tava pentru briose si o dam la cuptor. Cand trece testul cu scobitoarea le scoatem din cuptor. Dupa racire le pudram cu zahar.

Enjoy it!




luni, 3 iunie 2013

GHIVECE DECORATE

Cu totii cred ca avem in casa ghivece cu flori. Ce culoare au ghivecele? Ei bine, ale mele sunt TOATE maro. Eu nu prea inteleg de ce au aceasta culoare.  Mie una nu imi place deloc si parca nu se asorteaza cu nimic, asa ca am luat masuri. Ce fel de masuri ? Sa le schimb culoarea.
Ce a iesit ?








Cred ca am sa iau fiecare ghiveci in parte si sa il personalizez.

Cum a aratat inainte de decorare?
Cam asa:

Sunt mult mai frumoase acum!



sâmbătă, 1 iunie 2013

CLAFOUTIS

Am citit despre aceasta prajitura, am vazut poze dar nu am reusit sa si mananc din ea. Prin urmare m-am pus pe treaba.

Am vazut multe retete si combinatii de fructe, dar eu am folosit-o pe aceasta. Se face foarte repede. 












Tot ce ai nevoie este:                                               

                          

  • cirese (sau orice alte fructe)
  • 3 oua  
  • 100 gr zahar
  • 100 gr faina
  • 200 ml lapte
  • 1 varf de cuțit de sare
  • 1 bucata de unt




Cum se face? Simplu!
Punem ouale intr-un castron, le batem bine dupa care adaugam zaharul, varful de sare si faina, le amestecam pe toate, in cele din urma adaugam laptele si amestecam in continuare. Dupa ce compozitia s-a omogenizat o adaugam in tava unsa cu unt si pe fundul careia s-au pus ciresele fara samburi. Cu cat sunt mai multe cirese cu atat este mai buna (dupa cum se poate vedea in poze, eu nu am pus asa multe cirese). O punem in cuptor si din cand in cand ne mai aruncam cate un ochi la ea. Cand incepe sa se rumeneasca deasupra facem testul cu scobitoarea. Daca trece testul cu brio o scoatem si o lasam la racit. Racita fiind presaram zahar pudra peste ea si taiem o felie pentru a-i face proba.


Cum a fost?
Hmmm, sincera sa fiu aveam alte asteptari. E buna, dar cert este ca avea nevoie de mai multe cirese. Compozitia din interior este precum o budinca de vanilie.
Pe viitor am sa o incerc cu visine.

Enjoy!

Sticla decorat cu chit de cuţit







Nu, nu, nu va imaginati ca eu am golit sticla!
Este doar obiectul pe care am sa il decorez la urmatorul meu proiect.


In urma cu cateva saptamani am vazut un tutorial pe facebook aici.
M-am gandit sa incerc si eu chitul de cuţit si in nici un caz ”chitul de cutit” asa cum mi-am imaginat si am inteles eu.

Totul parea asa usor din imagini si mi-am zis hai sa fac si eu. A trecut vreo saptamana pana am reusit sa achizitionez si eu chitul. Bun, chitul il am, ce mai am nevoie ? A, da, mult spor. Cred ca de vreo 2 saptamani sta cutia cu chit in dulap. Abia azi am avut buna dispozitie de a face ceva cu el.





E mult mai greu decat pare in imagini. Sau poate ca nu e asa de greu, cat e mult de lucru, dar a fost distractiv. Am sa mai repet aceasta operatiune si pe viitor. Nu de alta dar mai am cel putin 900 grame de chit.






De ce am ales IAR maci ?
Pai, nu doar pentru ca e sezonul lor, dar si pentru am ajuns sa fiu obsedata de ei.

Enjoy !

vineri, 24 mai 2013

Bratari colorate

Eu una nu ma dau in vant dupa bratari. Mereu le agat, le rup sau le pierd. Dar, pe acestea pur si simplu le ador.
 Poate pentru ca sunt facute de mine?